Pa Sinaia. Buna Bucuresti.

Vacanta s-a incheiat. Asta cred ca o stie toata lumea. La cat de asteptata a fost atat de repede s-a si "evaporat". Sarbatoarea si anume: Craciunul a trecut repede, ca zborul unei pasari alergata de un avion. In familie, cu fripturica si toate mancarurile traditionale din aceasta perioada. Apoi a urmat perioada pe care o numesc "De vis". Am fost la Sinaia. Am mai fost la munte, un week-end dar nu o saptamana ca acum. Ce am facut acolo, ce-am vizitat si cum ne-am distrat? Vedeti in pozele urmatoare cu comentariul de rigoare. A fost foarte greu sa sortez pozele pentru ca toate au fost reusite.

In prima seara, imediat dupa ce am ajuns am colindat orasul, dragut ce sa zic impodobit ca fiecare oras...poate prea impodobit dupa parerea mea. Am baut un vin viert la un restaurant din centrul orasului nu mai stiu cum se numea, ne-am plimbat un pic prin parcul PepsiCola care seara lumina cu un albastru puternic de iti lua vederea si apot ne-am intors in apartamentul inchiriat si tare calduros. A doua zi am vizitat Biserica Sinaia care era in drumul nostru, am aprins lumanari si ne-am rugat sa ne intoarcem intregi acasa si sa nu ne rupem parti ale corpului pe partie, ceea ce nu s-a intamplat.
Apoi am urcat cu telegondola pana la cota 1400. Acolo am gasit partii pe varste as putea spune. Am avut sanii si am luat toate partiile la rand. Cu snowboard-ul mai putin am umblat deoarece nici nu mai stiam de anu trecut sa ocolesc stiam doar sa pun frana si nu ma ajuta cu nimic. Am renuntat la el.

Un moment foarte nostim care ne-a marcat a fost: pe una din partii era un om sau mai bine zis un om olog, in carje si care avea un plastic in mana. Glumele au continuat cum sa se dea pe partie, o partie asa abrupta unde nici noi nu aveam curajul sa ne dam, asa si pe dincolo. Am ramas muti pana la proba contrarie...Incredibil!!! Un curaj fantastic si daca eram in apropiere dadeam mana cu el.
Fara sa vreau, fara sa fiu un vreun paparazzi am dat peste o personalitate, nu pot spune doua ca nu e cazul...recunoasteti? Petre Roman si acea femeie, ca nu-i pot spune doamna, mai ales cu D mare.
Partieee ca vin...
Am vizitat si Muzeul Peles. Mai fusesem cand eram mica dar nu prea mi-am adus aminte mare lucru. La intrare ne-a intampinat o doamna, foarte draguta care pe parcursul intrarii in fiecare camera ne povestea detaliat. Inauntru nu aveam voie sa facem poze, ceea ce mi se pare normal, doar contra unei sume de bani dar in curtea interioara am facut cateva poze iar un anunt m-am amuzat tare. Cred ca era pentru pitzipoance pentru ca ele au tendinta sa se catere pe orice :))
Cota 2000. Aici am zis ca sunt in Rai. Incredibil! Am urcat cu telescaunul. A fost pentru prima oara si nu ultima! La urcare superb, la coborare superb cu un gol in stomac :). Pozele vorbesc:
In fiecare zi mancam la o pensiune-restaurant. Pensiunea Alex. Este un restaurant unguresc, nu ascult muzica ungureasca dar mi-a placut ca nici nu auzeai muzica era data incet incat nu m-a deranjat deloc. Din mancarea specifica ungurilor doar am gustat de la un prieten dar in schimb aveau niste ciorbite bestiale! Ati mai auzit de fasole-n paine si ciorbita de vacuta in ceaun?
Trecerea in anul 2009 a fost una obisnuita am ciocnit pahare de sampanie, pana s-a spart unul, am iesit afara si am vazut o ploaie de artificii...apoi ne-am amuzat la Mondenii.

Azi este ziua mamei mele.
Vreau doar sa-i spun ca-i multumesc si multi multi ani inainte!!!

Iar voua va doresc ani mult mai buni ca cei de pana cum!
La multi ani!